Traiesc intr-o lume a contrastelor. Simt asta de fiecare data cand
vin acasa, la Resita, de cateva ori pe an. Cand vad placuta indicatoare
cu "Judetul Caras-Severin" de pe drumul Timisoara-Resita, imi aduc
aminte de unde am plecat cu aproape jumatate de zi inainte si ii spun
sotiei: din Hessen pana'n Caras-Severin! Imi place sa spun asta, e ceva in mine care simte cum calatoria spre casa sta sa se incheie, ajungem
din nou la cei dragi, la familie, prieteni, locuri natale, intr-un
cuvant acasa.
In acelasi moment simt automat contrastul, diferenta
dintre cele doua lumi si incerc sa ma gandesc la ea. E vorba de cultura?
E vorba de educatie? Imi trec multe prin minte. Desi s-au schimbat lucrurile de pe vremea cand, in anii '90, faceam ca student Resita-Timisoara cu "Personalu'" iar mai apoi cu daciile mele, parca vreau sa
cred ca se pot schimba mai multe in mai bine. Putem schimba mai mult,
mai bine?
Mai bine in ce? Nivelul de trai, starea drumurilor, linistea
vietii, tumultul ei..
Stiu, comparatia cu nu e neaparat cinstita dar nu
am alta pe moment, asta vine natural. Vad si compar, ma intreb ce se poate, de ce, ce nu se
poate si iar de ce? Probabil ca nu voi afla niciodata, istoria imi spune ca
progresele sunt mici, iterative, si tot ce pot spera e sa imbunatatesc
putin lumea actuala.
E clar, ma gandesc, oamenii trebuie sa se schimbe. Daca oamenii ar
fi mai sceptici, s-ar intreba mai mult, oare i-ar ajuta? Dar ca sa te
intrebi, ca sa fi curios, trebuie sa te invete cineva asta. Trebuie sa
vezi ca se poate mai bine si sa aspiri la acel bine, sa compari, sa
descoperi ceea ce au facut altii pentru a progresa, sa incerci sa faci
si tu ca ei, mai bine decat ei sau altfel. Apoi sunt cei care invata sa schimbe dar raman
cateodata departe, la Timisoara sau mai departe, unii raman acasa si
schimba cat pot si ei, insa marea masa de oameni, oameni tot mai flamanzi si cu mai multe
probleme, oameni care nu au timp sa invete si care au cea mai mare
nevoie de schimbare in bine, ei oare ce pot face pentru a le fi mai bine? Oare pot face ceva sa ii ajut sa le
fie mai bine, oricare ar fi acel "mai bine"?
Puterea exemplului, se spune. Schimba ce poti in jurul
tau, arata ca se poate mai mult. Inca caut solutia, insa pentru mine un
lucru e sigur: prin educatie poti deschide ochii, poti intelege si apoi poti
schimba. Confruntandu-te cu tine insusi si cu ceilalti te face mai
puternic. Inveti de la cei mai puternici decat tine, chiar si cand pierzi. Punand la indoiala ceea ce stii, in incercarea de a stii mai
mult e un castig in sine. John Stuart Mill spunea ca o noua opinie e o
ocazie extraordinara sa inlocuiesti eroarea cu adevarul sau sa iti
intelegi mai profund propriul adevar. Avem nevoie de opinii noi, trebuie
sa le cautam si sa ne confruntam cu ele.
Acasa vad destui oameni care au trecut prin multe si stiu cum sa traiasca cu putin. E insa o viata de adaptare, fara control si cu prea putina viziune despre cum e lumea pe care o vreau eu. Sunt oameni care au propria viziune, oameni care fac, schimbarile se vad dar sunt peisaje bizare in marea masa amorfa a obisnuintei cu greul.
E momentul sa experimentam solutii practice, sa
incercam sa ne educam in a gandi sceptic, sa invatam din rezultate. Sa
invatam si sa ii invatam pe altii ca e necesar sa se intrebe, sa fie
sceptici cu ei insisi si cu altii, sa ceara de la ei si de la alti mai
mult, sa inteleaga, sa planifice si sa execute planul iar apoi sa invete din
experienta.
Sunt realist, mai mult nu se poate deocamdata, trebuie sa
trecem prin greul invatarii pentru a putea spera la progres. Din ce am inteles pana acum, orice alta
cale nu pare sa fie de durata.
