Oameni care alearga. Born to run

78 de km e distanta de la Resita la Lescovita si distanta asta mi s-a parut o imensitate cand eram mic. Aveam poate 12 ani cand am auzit despre un consatean, copil dar mai in varsta decat mine, care venise cu bicicleta la sat. A pedalat 78 km si mie mi s-a parut aproape imposibil, credeam ca incearca sa ma minta cel care povestea. Apoi mi-a mai zis si de altii care au venit pe jos, bineinteles ca nu l-am crezut. Nu imi ieseau calculele. Nu mergeam cu bicicleta mai mult de 20km si mi se parea imens de mult!
Bunicul meu povestea ca ei mergeau la targ, la Oravita pe jos, plecau devreme, dormeau pe camp si dupa inca o zi, dimineata erau acolo cu ce aveau de vandut.
Asta a fost de mult, cand am ajuns pe la 20 de ani un prieten a plecat cu bicicleta si cortul la mare, a facut popasuri si vreo 7 zile pe drum pentru 7-800km. Iarasi mi s-a parut greu de crezut ca o va face mai ales ca incepusera sa existe tot mai multe masini.

Mi-am adus aminte de toate asta cand citeam cartea Born to run a lui Christopher McDougall, carte in care el descrie o lume total necunoscuta mie incat la inceput credeam ca e o opera de semi-fictiune. Spre surprinderea mea, totul e real.
Exista oameni care alearga cu adevarat, adica alearga mult si lin. Nu repede, ci mult. Poate nu e nou pentru altii, dar eu nu credeam ca exista oameni care pot alerga 100 de mile si asta in 15 ore si ceva. Mai mult, se alearga si mai multe mile, chiar si 300 de mile, insa fascinant este ca ultramaratonistii concureaza cu ei si cu altii ca ei in conditiile cele mai dure. Badwater Ultramaraton, Western States 100, Leadville Trail 100 sunt doar cateva ultramaratoane despre care va invit sa cititi.

Sa alergi 135 de mile in Death Valley, in iulie-august cand e caldura mai mare, cu 50 de grade la umbra e ceva greu de crezut. Sigur nu e pentru oricine dar e admirabil!
E o cale de autocunoastere atat fizica cat si psihica si spirituala. Nu stim de ce resurse dispunem pana cand nu avem nevoie de ele. Nu stim de ce suntem in stare decat in momentul in care a fii in stare e singura optiune.

Si daca era ceva si mai greu de crezut e ca un trib in Mexic, Tarahumara, fac asta de cand se stiu ei. Alearga ca mod de viata, in fiecare zi distante incredibile.

Cartea e extraordinar de buna si o recomand tuturor celor interesati de lucruri noi si poate incredibile.
Pana sa citesc Born to run consideram ca Ironman e cel mai dur si admirabil concurs pentru oameni. Nu spun ca nu e dar cel putin acum stiu si de altele. Continui cautarea cu "Eat and run" a lui Scott Jurek si va tin la curent.

P.S. Cristopher Mcdougall Are we born to run?